Evaluarea reumatologică

Articulații excepționale de artrită reumatoidă. Artrita reumatoidă juvenilă – ce este si cum se tratează – radiomanelenoi.ro

Artrita reumatoida a copiilor

Artrita reumatoidă juvenilă se referă la copii cu vârsta sub 16 ani care prezintă artrită persistentă la una sau la mai multe articulaţii, pentru cel puţin 6 săptămâni şi la care bolile inflamatorii acute, infecţioase şi neoplazice au fost eliminate.

Artrita reumatoidă juvenilă este cel mai comun tip de artrită cu durere cronică care afectează una sau mai multe articulaţii ale corpului.

Durerea persistentă din artrita reumatoidă juvenilă ocupă un loc deosebit în patologia copilului şi adolescentului.

Efectele cumulative ale durerii cronice reumatismale din artrita activă cresc riscul distrucţiilor articulare şi limitărilor funcţionale la adult. Un procent mare din pacienţii cu durere reumatismală prezintă asociat diformităţilor şi distrucţiilor articulare, tulburări de creştere localizate sau generalizate, retard în dezvoltarea staturo-ponderală şi maturarea sexuală, osteoporoză, infecţii recurente şi reacţii adverse la tratamentul medicamentos, care vor duce ulterior, la agravarea stării de sănătate sau dificultăţi în viaţa de zi cu zi.

Conform statisticilor, la nivel mondial un caz la  1. În funcție de subtipul de boală, sunt afectați prioritar băieții entezita în raport cu artrita sau articulații excepționale de artrită reumatoidă oligoartrita, unele forme poliarticulare sau ambele categorii în subtipul sistemic. Care sunt subtipurile de artrită reumatoidă juvenilă? Care sunt cauzele artritei juvenile idiopatice?

Factorii de risc

Etiologia artritei juvenile idiopatice, în sensul determinării agentului cauzal al inflamaţiei articulare cu durere cronică şi manifestări sistemice este încă necunoscută. Ca şi în cazul altor boli cronice reumatismale sau non-reumatismale, etiologia este probabil multifactorială, situaţie în care factorii de mediu interacţionează cu un teren genetic predispozant.

Aşadar, la ora actuală se consideră că din punct de vedere al factorilor determinanţi sunt implicate două mari grupuri genetici şi de mediu. Formele poliarticulare cu factor reumatoid pozitiv şi debut tardiv, asemănătoare din punct de vedere articulații excepționale de artrită reumatoidă poliartritei reumatoide a adultului, au o identitate genetică prin frecvenţa crescută a moleculei HLA — DR4 faţă creaks articulația genunchiului populaţia martor, sănătoasă.

Afectiune autoimuna

Dintre factorii de mediu, cei mai importanţi sunt cei infecţioşi. Faptul că unii bolnavi cu oligoartrită şi uveită — posedă anticorpi la peptidoglicanii bacterieni, sugerează posibilitatea rolului cauzal al infecţiilor bacteriene.

Etiologia virală a fost şi este amplu discutată. Cu toate acestea, metodele moderne de studiu prin microscopie electronică nu au fost capabile să identifice virusuri lente sau non-citopatice; nici metodele de cultivare sau hibridare ale ADN-ului sau ARN-ului nu au dat răspunsul aşteptat. În ultimul timp, se discută rolul pe care l-ar juca proteinele de şoc termic şi superantigenele, în mecanismul de producere a bolii.

Artrita juvenilă a fost descrisă de unii părinţi sau cadre medicale ca urmând unor traumatisme fizice minore, apărute în special la nivelul articulaţiei genunchiului. Este bine cunoscut faptul că stresul în anumite familii determină apariţia artritei juvenile la copilul predispus. Totuşi, nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine dacă, tulburările psiho-sociale preced, sau urmează apariţia artritei. Care este tabloul clinic în artrita reumatoidă juvenilă?

  • Îndepărtarea rapidă a edemului articular
  • Artrita reumatoidă juvenilă – ce este si cum se tratează – radiomanelenoi.ro

Manifestările clinice au un caracter polimorf, de aceea există o multitudine de forme clinice, asociate cu diferite grade de afectarea articulară. A Artrita sistemică — boala Still Artrita sistemică se defineşte ca o artrită însoţită sau precedată de febră cotidiană, cu o durată minimă de 2 săptămâni, asociată cu următoarele simptome: erupţie eritematoasă fugace, hipertrofie ganglionară, hepato-splenomegalie şi afectare seroaselor.

LM - PROTOCOL TERAPEUTIC IN POLIARTRITA REUMATOIDĂ - Formare Medicala

Debutul poate surveni în cursul primului an de viaţă, dar niciodată sub vârsta de 3 luni. Copiii mici sunt iritabili şi anxioşi, pot avea un istoric de anorexie şi scădere ponderală.

Din contra, copiii mai mari par sănătoşi, chiar şi în timpul croşetelor febrile. Pe de altă parte, ele pot fi tranzitorii, afectând, în general în mod simetric articulaţiile mari. Artralgiile sunt de obicei asociate cu mialgii; sunt difuze, dar pot predomina la nivelul cotului şi musculaturii paravertebrale.

Ele sunt adeseori rău tolerate din punct de vedere psihologic, nu au o semnificaţie peiorativă, nu se însoţesc de semne biologice miozitice. Artrita este simptomul care semnează diagnosticului pozitiv şi se manifestă prin tumefacţia articulară şi periarticulară de aspect simetric. Localizarea iniţială este în general la nivelul articulaţiei pumnului, sau genunchiului; ulterior, la gleznă şi articulaţiile tarso-metatarsiene, coate, şold şi mai târziu, la umăr.

În formele difuze, sunt afectate articulaţiile mici, mai frecvent metacarpo-falangiene şi interfalangiene, care iau aspect fusiform.

articulații excepționale de artrită reumatoidă edem intervertebral

Caracterele artritei se modifică pe parcursul evoluţiei. Dacă iniţial, exista o tumefacţie articulară cu sau fără lichid, cu sau fără durere, după câţiva ani de la debut mobilitatea articulară va fi din ce în ce mai redusă. Manifestările de tipul poliartritei cu dispoziţie simetrică bilaterală şi distală, în care sunt incluse şi articulaţiile degetelor de la articulații excepționale de artrită reumatoidă şi picioare, sunt obişnuite în evoluţia bolii sistemice.

Leziunile severe ale regiunii cervicale pot antrena uneori grupele musculare cu producerea unui torticolis invalidant. Afectarea articulaţia temporo-mandibulară se produce mult mai târziu. În această formă de boală, s-au observat pe lângă remisiunea manifestărilor sistemice la apariţia artritei, apariţia tulburărilor de creştere locale şi mai ales generale în absenţa irido-ciclitei. Diagnosticul va fi stabilit după eliminarea tuturor afecţiunilor febrile şi eruptive, cu leziuni articulare.

Uneori febra precede cu câteva săptămâni sau luni, manifestările articulare. Aici, se poate înscrie în sindromul febril prelungit, tipic prin mari oscilaţii, apoi scăzând rapid în 2 — 3 ore. Reascensionarea termică este zilnică; aspectul curbei termice poate fi obiectivat prin termometrizare la intervale de câte 4 ore, inclusiv noaptea.

Un dezechilibru între citokinele pro-inflamatorii şi inhibitorii acestora, a fost evidenţiat în cursul febrei nocturne; s-a observat creşterea nivelului IL-6 în momentul febrei, urmat de o creştere a inhibitorului IL-6 în defervescenţa termică.

Evaluarea reumatologică

Rash-ul cutanat se exprimă prin macule discrete sau papule cu dimensiuni între 2 — 5 mm, în nuanţe de roz, dispuse pe trunchi şi extremităţile proximale. Dar, poate să apară şi pe faţă, palme sau regiunea plantară, cu sediu variabil de la o zi la alta. Erupţia cutanată trece neobservată atunci când este minimă, dar câteva macule, dacă sunt prezente, constituie un valoros element de diagnostic.

dureri de umăr după o cădere

Uneori erupţia este mai intensă şi articulații excepționale de artrită reumatoidă aspect urticarian nepruriginos. Revărsatele lichidiene la nivelul seroaselor sunt reprezentate prin: pleurezierevărsat peritoneal şi pericardic. Leziunile cardiace sunt reprezentate cel mai adesea prin afectarea pericardului.

Acestea se exprimă prin simptome caracteristice: polipnee, durere toracică, asurzirea zgomotelor cordului şi frecătura pericardică. Revărsatul pericardic este în mod frecvent abundent, dar poate rămâne clinic mut şi descoperit prin ecocardiografie. Invers, au fost semnalate cazuri cu tamponadă cardiacă, la care s-a practicat pericardotomie. Pericardita este de cele mai multe ori însoţită de revărsat pleural sau peritoneal; durează între 1 — 8 săptămâni şi nu evoluează spre constricţie.

Leziunile pleuro-pulmonare, ca şi alte manifestări viscerale sunt rare; pleurezia este discretă şi uneori asimptomatică. Afectarea pulmonară parenchimatoasă se articulații excepționale de artrită reumatoidă prin infiltrat tranzitoriu. Manifestările renale nu reprezintă o caracteristică obişnuită a formelor sistemice de artrita reumatoidă juvenilă, cu excepţia amiloidozei renale. Amiloidoza localizată renal sau generalizată, exprimată iniţial prin proteinurie este o complicaţie rară, dar gravă.

B Oligoartrita Oligoartrita este o afecţiune inflamatorie persistentă care cuprinde un număr de 1 — 4 articulaţii în primele 6 luni de la debut.

În clasificarea actuală, sunt definite două subtipuri: oligoartrita persistentă — care cuprinde un număr de până la 4 articulaţii inflamate pe toată durata bolii; oligoartrita extensivă — care afectează un număr de 5 articulaţii sau cumulativ mai multe, după primele 6 luni de evoluţie. Criteriile de excludere ale oligoartritei sunt: istoricul familial de psoriazis sau de asociere cu antigenul uman leucocitar HLA B27, prezenţa factorului reumatoid, o boală ce evoluează la un copil mai mare de 8 ani cu molecula HLA — B27 pozitiv şi existenţa semnelor sistemice.

Afectarea articulară este asimetrică, cuprinzând preferenţial articulaţiile mari genunchi, glezna, coate tec. Sindromul inflamator în aceste subtipuri de boală este moderat. C Poliartrita Poliartrita afectează mai mult de 5 articulații în primele 6 luni de la debut.

L043M – PROTOCOL TERAPEUTIC IN POLIARTRITA REUMATOIDĂ

În funcție de prezența factorului reumatoid, aceasta se clasifică în forma seropozitivă cu factor reumatoid prezent și forma seronegativă cu factor reumatoid absent. Heterogenitatea manifestărilor clinice realizează cel puţin 2 subtipuri: poliartrita similară artritei reumatoide a adultului, factor reumatoid negativ cu sinovită simetrică a articulațiilor mari și mici, debut la vârstă școlară și anticorpi antinucleari absenți. Este foarte asemănătoare cu artrita reumatoidă a adultului.

Manifestările menţionate nu trebuie să fie reţinute drept criterii absolute pentru boală. Prognosticul funcţional pe termen lung este mai sever decât în subtipurile de oligoartrite, dar mai bun decât în forma seropozitivă.

comprimate dureri articulare artrosan mâinile mâncărime și articulațiile doare

D Artrita psoriazică Artrita psoriazică se defineşte prin artrită şi prezenţa psoriazisului, fie prin artrită şi cel puţin două din următoarele semne: dactilită, unghii depigmentate, rash psoriaziform şi istoric familal pozitiv de psoriazis; sunt excluse formele cu factor reumatoid pozitiv şi cele care au asociate manifestări sistemice.

Artrita psoriazică evoluează cu o frecvenţă mai mare prin leziuni erozive la nivelul falangelor distale şi mai rar, prin leziuni osteolitice sacro-iliace. Pentru un diagnostic de certitudine, se vor exclude cazurile de psoriazis şi existenţa semnelor sistemice de boală.

Ce investigații paraclinice se fac în artrita reumatoidă juvenilă? În artrita reumatoidă juvenilă, nu există teste de laborator specifice diagnosticului pozitiv, însă datele de laborator şi examenele imagistice au un rol deosebit alături de examenul fizic complet, pentru stabilirea diagnosticului şi subtipului de boală. Semnificaţia leucocitozei cu peste Leucocitoza cu un număr normal sau scăzut de trombocite poate aduce în discuţie un alt diagnostic sau apariţia unei complicaţii, cum ar fi articulații excepționale de artrită reumatoidă de activare al macrofagelor.

articulații excepționale de artrită reumatoidă

Trombocitele pot creşte dramatic până la Creşterea dramatică a trombocitelor poate anticipa fenomenele de exacerbare ale bolii. Proteina C reactivă CRP poate constitui factorul cel mai fidel în evaluarea răspunsului articulații excepționale de artrită reumatoidă faţă de terapie.

Complementul seric este normal sau crescut ca în toate bolile inflamatoriifracţiunea C3 și C4, de asemenea normale sau crescute în ser. Imunoglobulinele IgG şi IgA sunt crescute. Creşterea Ig A în boala Still are un prognostic nefavorabil.

Factorul reumatoid pozitiv defineşte formele poliarticulare seropozitive; nu se modifică sub terapia cortizonică şi nici nu constituie un test de evolutivitate; este corelat cu anticorpii antinucleari şi prezenţa irido-ciclitei. Anticorpi anti-citrulin ciclic peptid împreună cu prezenţa factorului reumatoid sunt predictivi pentru o evoluţie agresivă şi distructivă. Celule lupice prezente indică evoluţia spre lupus eritematos sistemic.

Lichidul sinovial este uşor tulbure, câteodată purulent, cu celularitate între 5. La acest nivel, articulații excepționale de artrită reumatoidă reumatoid este uneori prezent şi complementul este scăzut.

Artrita reumatoidă juvenilă – ce este si cum se tratează

Prezenţa ragocitelor este caracteristică, dar nu patognomonică pentru boală. Biopsia de sinovială este utilă în cazul unor monoartrite cronice inflamatorii, mai ales când se consideră etiologia de natură tuberculoasă sau fungică. Examenul histologic arată în mod obişnuit o reacţie inflamatorie cronică nespecifică.