Tratamentul displaziei de șold în 2 ani
Conținutul
Patogenia acestei afectiuni recunoaste urmatoarele posibilitati: o disostoza a centurii pelviene, reprezentata de lipsa articulatiei dintre capul femural si osul iliac, prin aplazia sau hipoplazia cotilului sau a capului femural; pozitionari vicioase ale membrelor inferioare in timpul vietii intrauterine in lunile a IV-a si a V-a care duc la lipsa presiunii capului femural pe cotil. Exista 2 forme: Displazia luxanta de sold Luxatia congenitala de sold Acestea pot fi unilaterale mai ales la nivelul soldului stang sau bilaterale sunt cele mai frecvente. Displazia luxanta de sold Este determinata de o hipoplazie a cavitatii cotiloide si o modificare a capului femural in articulatie.
Distribuiti pe Pinterest Displazia de şold este o boală care apare la 1 din de nou-născuţi mai frecvent în tratamentul displaziei de șold în 2 ani fetiţelor şi este provocată de dezvoltarea anormală a articulaţiei coxo-femurale. Ce se întâmplă de fapt? Cavitatea osului iliac acetabulului în care ar trebui să stea fixat capul rotunjit al femurului osul coapsei nu este suficient de adâncă şi acest fapt îi permite femurului să alunece parţial sau total în afară.
Displazia şold poate fi atât unilaterală afectează un singur şoldcât şi bilaterală sunt afectate ambele.
Cum identificăm displazia de şold?
Care sunt cauzele? Nu există cauze bine determinate în cazul acestei afecţiuni. Doctorul Ioan Emilian Fodor, medic primar chirurgie şi ortopedie pediatrică la Centrul medical materno-infantil Persepolis, spune că putem lua în calcul cauza genetică, atunci când au existat antecedente de displazie sau luxaţie congenitală de şold în familie, cu precizarea că afecţiunea poate apărea şi la două generaţii diferenţă.
O altă cauza este imaturitatea, atunci când displazia apare ca urmare a dezvoltării inadecvate a fătului în uter. La capitolul cauze putem vorbi şi despre cauza mecanică, când bebeluşul poate suferi un traumatism în cazul unei naşteri cu complicaţii.
Cum identificăm displazia de şold? Nouă, mămicilor, ne e destul de greu, dar nu imposibil.
Mai bine o ecografie de șold astăzi decât un mers șchiopătat mâine!
Ca să putem depista singure această afecţiune e bine să ştim care sunt simptomele. Principalele semne clinice sunt asimetria de pliuri în zona feselor şi a coapselor, asimetria bazinului, sau limitarea de abducţie, adică de desfacere a picoarelor.
Cel mai indicat este ca bebeluşul să fie consultat de un medic ortoped încă de la naştere. În cazul în care acest lucru nu s-a întâmplat la momentul respectiv, e bine să mergem cu copilul la un consult de specialitate încă din primele săptămâni de viaţă.
Medicul Ioan Fodor recomandă ca metodă de diagnosticare ecografia. Aceasta este o metodă neinvazivă, cu ultrasunete şi până la vârsta de patru luni şi jumătate este singurul mod pentru a pune un diagnostic clar.
Primul pas în tratarea afecțiunii
La noi în ţară, aceasta se face fie la cererea părinţilor, fie la indicaţia medicului specialist. În alte ţări, în schimb, această ecografie este obligatorie pentru toţi nou-născuţii chiar înainte de a ieşi din maternitate.
Ce se întâmplă dacă nu e depistată la timp?
În cazul foarte rar în condroitină și glucozamină don displazia apare abia după naştere, depistarea ei devine destul de dificilă. Cel mai adesea poate fi remarcată în momentul în care copilul începe să meargă şi are un mers şchiopătat pentru că membrul afectat este mai scurt sau merge pe vârfuri pentru a compensa această diferenţă. Nedepistată la timp, displazia de şold poate duce la deformări permanente ale articulaţiilor şoldurilor sau, mai grav decât atât, atunci când copilul începe să meargă se transformă în luxaţie de şold a cărei vindecare necesită un tratament îndelungat, intervenţii chirurgicale şi imobilizare prelungită.
Ce soluţii sunt şi cât durează refacerea?
Pentru refacere este nevoie ca micuţul să stea în poziţia indicată de medicul ortoped. Nu vă speriaţi, nu e imposibil. Există câteva mijloace prin care copilul poate fi ţinut în aceeaşi poziţie.
Care sunt cauzele?
Ce e cel mai important de ştiut: copilul nu va suferi, deoarece aceste metode de tratament nu sunt dureroase. Copilul va duce o viaţă normală? Cred că fiecare mămică se gândeşte la aşa ceva când vine vorba despre copilul ei.
În cazul displaziei de şold, orice mama are câteva temeri pentru viitorul copilului: va putea merge normal, va merge schipătând sau legănat, va putea să facă sport?
