Navigare principală

Scarlatină și tratament articular

LinkedIn Scarlatina: ce este, simptome, tratament Scarlatina este o boală acută infecţioasă transmisibilă, endemo — epidemică, dată de streptococul β-hemolitic de grup A Streptococcus pyogenescaracterizată clinic prin: febră, angină, exantem.

  1. Scarlatina este o boală infecto-contagioasă a copilăriei, caracterizată prin faringită, febră şi erupţie cutanată mici pete roșii pe tot corpulurmată de descuamarea pielii.
  2. La examenul clinic, se constată: prezența anginei roșii gât roșu cu inflamarea amigdalelor ; prezența anginei cu exudat pultaceu gât roșu și amigdale mărite de volum cu puncte de puroi ; adenopatii submandibulare creșterea în dimensiuni a ganglionilor aflați sub bărbie, sensibili la palpare.
  3. Сердце ее заколотилось.

Primul medic care o diferenţiază de celelalte febre eruptive şi îi dă o descriere clinică corectă este Sydenham, în secolul al XVII-lea. Acesta a observat variabilitatea mare a gravităţii epidemiilor de scarlatină. Primele cazuri descrise de el în Londra scarlatină și tratament articular fost numite scarlatina simplex, arătând prin aceasta benignitatea bolii, dar după câţiva ani a avut ocazia să observe forme extrem de grave de boală, cu letalitate mare.

Aceasta este o boală de declarare nominală, de internare obligatorie cu excepţii în cazurile cu condiţii bune de izolare la domiciliu şi cu tratament etiologic de asemenea obligatoriu. Deşi incidenţa scarlatinei este în scădere în ultimele decenii, totuşi, scarlatina, ca şi celelalte infecţii cu streptococul β-hemolitic de grup A angina, sinuzita, erizipelul prezintă însemnătate şi în prezent, din cauza complicaţiilor post-infecţioase ce pot surveni la cei netrataţi sau trataţi incorect reumatism articular acut, glomerulonefrită acută poststreptococicăendocardită etc.

Scarlatina este răspândită peste tot în lume, cu precădere în zonele temperate; la noi în ţară, ca peste tot, morbiditatea prin această boală a scăzut continuu; decesele, de asemenea, au diminuat apreciabil, mai ales după introducerea Penicilinei.

Scarlatina: ce este, simptome, tratament – radiomanelenoi.ro

Epidemiile de scarlatină au caracter sezonier, în sensul că nivelul endemic prezintă creşteri epidemice în lunile reci de toamnă — primăvară, începând cu aglomerările din şcoli. Dat fiind rezistenţa streptococilor în mediul exterior, calea de transmitere se face nu numai prin picături contagiune directădar şi prin obiecte jucării, batiste, alte obiecte contaminate contagiune indirectăca şi prin particule de praf, ce conţin germeni.

Aceasta impune ca în afara dezinfecţiei continue, să se facă, după scarlatină și tratament articular bolnavilor, şi dezinfecţia terminală a salonului a locuinţei.

După boală se instalează o imunitate durabilă care este numai antitoxică deci împiedică reapariţia scarlatineinu şi antistreptococică putând apare noi infecţii streptococice cu diverse surse, distincte cauze ale durerii durerii în articulația șoldului punct de vedere antigenic.

Receptivitatea la scarlatină este maximă la copiii între 1 — 10 ani. Testarea receptivităţii se poate face prin testul Dick: se injectează intradermic o anumită cantitate de toxină care dă roşeaţa pielii la cei receptivi, reacţie care rămâne negativă la cei care au anticorpi antitoxici dobândiţi prin boală aparentă sau uşoară, trecută scarlatină și tratament articular.

Testul intradermic Dick, ca şi testul Schick din difterie sunt deci, teste de imunitate, nu de alergie absenţa reacţiei — rezistenţă, prezenţa reacţiei — susceptibilitate. Care sunt cauzele scarlatinei? Din multitudinea streptococilor existenţi clasificaţi în β-hemolitici pe placă cu geloză sânge produc hemoliză mare, completăα-hemolitici sau viridans, care produc o hemoliză incompletă, cu inverzirea mediului şi nehemolitici, primul grup este cel mai implicat în patologia umană.

inflamația articulației degetului mic pe tratamentul piciorului

Pe baza structurii antigenice streptococii β-hemolitici au fost împărţiţi în grupe desemnate cu litere: A, B, C, D etc. În concluzie, agentul etiologic al scarlatinei este streptococul β-hemolitic din grupul A Streptococcus pyogenesproducător de toxină scarlatinoasă eritrogenă, numită şi toxina Dick. Care sunt scarlatină și tratament articular de apariție ale scarlatinei? Streptococul β-hemolitic de grup A se fixează pe celulele epiteliale faringiene, proliferează şi secretă toxina care va difuza în organism, producând erupţia prin efect  direct pe sistemul neurovegetativ, dar şi printr-o reacţie de hipersensibilitate întârziată.

scarlatină și tratament articular

Sunt implicate trei mecanisme: Mecanismul toxic: în care este implicată toxina eritrogenă a streptococului care determină febra, enantemul, fenomenele cardiovasculare, digestive greţuri, vărsături şi nervoase cefalee, agitaţie. Mecanismul septic: apare simultan sau la câteva zile de la mecanismul toxic datorită pătrunderii streptococului în ţesuturile vecine focarului primar apar otite, sinuzite, adenite cervicale şi foarte rar septicemii.

Scarlatina: simptome, factori de risc, diagnostic şi tratament

Mecanismul imuno — alergic: apare la 16 — 21 zile de boală, când apar anticorpii faţă de diferitele antigene streptococice, titrul anticorpilor antieritrotoxici creşte progresiv, asigurând titrul protector în a 3-a săptămână şi titrul maxim în a 4 — 5 săptămână. Anticorpii anti-eritrotoxici asigură imunitatea specifică antiscarlatinoasă.

Apar şi alţi anticorpi antistreptolizele O — utilizaţi în diagnostic ca reacţia anticorp — antigen, care determină fenomene de tipul reumatism articular acut, glomerulonefrită acutăeritem nodos, purpură etc. Care este tabloul clinic din scarlatina? Debutul este brusc, mai rar brutal.

scarlatină și tratament articular

De obicei, în plină sănătate, bolnavul prezintă triada simptomatică clasică a bolii: febră, dureri faringiene şi abdominale, vărsături. În general, o angină însoţită de vărsături trebuie suspectată de scarlatină. Febra se urcă până la 38 — 39oC, precedată de frison sau frisoane repetate. Hipertermia este exagerată la început, chiar în cazurile care ulterior evoluează benign.

Bolnavul prezintă de la început tulburări gastro — intestinale, simulând uneori o apendicită acută.

Streptococul B hemolitic este o bacterie Gram pozitivă, cu structură complexă. Componentele structurale ale streptococilor de grup, A, C, G, şi diferitele substanţe eliberate de aceştia sunt răspunzătore de mecanismul de apariţie al bolii. Simptomele scarlatinei Perioada de incubaţie este de zile. Erupţia caracteristică, numită şi exantem,  apare la aproximativ de ore de la apariţia febrei, într-un singur puseu. Iniţial, apare la nivelul gâtului şi se extinde spre torace şi extremităţi - la nivelul plicilor de flexiune.

Apare, de asemenea, o uscăciune importantă în gât, apoi jenă şi dureri la deglutiţie, care se vor accentua ulterior. Respiraţia este mai frecventă, pulsul este accelerat şi depăşeşte gradul febrei, atingând la adulţila copii — de bătăi pe minut. Bolnavul prezintă o stare de nelinişte, uşoară agitaţie şi insomnie. În faza de invazie, faţa bolnavului prezintă un aspect destul de caracteristic, care se va accentua şi mai mult în perioada următoare.

scarlatină și tratament articular

Această mască poate lipsi în scarlatinele mai uşoare; o putem găsi şi în alte boli febrile, de exemplu în  pneumonie şi gripă. Faciesul tipic din scarlatina — masca lui Filatov La sfârşitul fazei de invazie se constată enantemul foarte caracteristic, care cuprinde scarlatină și tratament articular buco-faringiană, şi se intensifică şi mai mult în perioada eruptivă.

În scarlatină, amigdalele sunt hipertrofiate, intens hiperemiate şi extrem de roşii. Roşeaţa cuprinde, în afară de amigdale, şi lueta până la baza ei, unde se opreşte net şi trece sub formă de două semicercuri, bine delimitate la periferie, în stâlpi, care sunt şi ei înglobaţi în această roşeaţă.

Lueta este adesea şi edemaţiată, edemul putând să se extindă şi spre faringele posterior. În această fază, pe amigdale se găsesc adesea puncte purulente. Deci, în scarlatină uneori angina poate avea aspectul unei angine eritematoase şi pultacee. Ceea ce este caracteristic enantemului buco — faringian este intensitatea culorii roşii a mucoaselor, care nu este niciodată aşa de exprimată în anginele banale, precum şi delimitarea netă a roşeţii la baza luetei.

In Romania in ultimii ani morbiditatea prin scarlatina a fost relativ constanta, de 13,42  la Scarlatina prezinta un caracter sezonier de toamna-iarna si primavara, cu incidenta maxima in luna noiembrie si incidenta minima in luna aprilie, avand caracter epidemic la ani, cu aparitia de focare epidemice in colectivitatile de copii prescolari sau scolari. Grupa de varsta cea mai afectata de scarlatina este de ani, mai frecvent de ori in mediul urban fata de cel rural. Sub varsta de 1 an, scarlatina apare in mod exceptional.

În această fază se descriu următoarele simptome: a Enantemul Enantemul buco — faringian descris în perioada de invazie se intensifică şi mai mult. Tumefacţia şi edemul acestor regiuni devin mai evidente, mai ales la nivelul amigdalelor şi luetei, uneori bolnavul prezentând jenă la respiraţie. Pe amigdale se constată depozite pultacee, fie numai la nivelul criptelor, fie pe întreaga suprafaţă a amigdalei, ca în difterie.

Bolnavii prezintă şi dificultăţi în deglutiţie în raport cu fenomenele anginoase. Înspre a 4-a şi a 7-a zi de boală, congestia tuturor acestor regiuni cedează. Mucoasa devine mai netedă, lucioasă, pentru ca în a 10 — a zi, toate aceste regiuni să-şi reia aspectul lor aproape normal.

Educatie pacienti: Scarlatina – simptome, diagnostic si tratament

În a 3 — 4-a zi de boală descuamaţia este parţială, depozitul central având forma unui V, cu deschiderea înspre baza limbii, în timp ce marginile limbii sunt descuamate formând un alt V roşu, care cuprinde în interiorul său V-ul alb format de depozitul sabural.

Procesul de descuamare a limbii este terminat aproximativ în a 4 — 6-a zi de boală, când papilele limbii apar turgescente, proeminente, limba apărând mamelonată, aspect clasic descris sub denumirea de limbă zmeurie.

Ciclul lingual din scarlatina Urmează apoi refacerea epiteliului lingual, scarlatină și tratament articular devenind neted, lucios, lustruit, ca o limbă poleită. În 10 — 12 zile, aspectul limbii revine la normal.

Scarlatina la copii: simptome, diagnostic și tratament

Este de reţinut că această evoluţie în diferitele stadii a limbii este foarte caracteristică pentru scarlatină, astfel că la un moment dat, din aspectul acestui organ putem conchide aproximativ în a câta zi de boală ne găsim. În cazurile uşoare de scarlatină acest aspect al limbii poate lipsi.

Deşi exantemul se impune atenţiei medicului şi celor din jurul bolnavului, fiind pe primul plan, totuşi importanţa lui diagnostică nu este aşa de mare ca a enantemului, pentru că în unele cazuri, rare de altfel, el poate lipsi sau poate fi discret, pe când enantemul este constant şi apare mai precoce.

Exantemul apare în prima zi pe gât, apoi pe trunchi, pe faţa anterioară a toracelui şi a abdomenului şi la rădăcina membrelor; a doua scarlatină și tratament articular se întinde şi pe extremităţi, astfel că în 48 de ore este de obicei generalizat pe întreg corpul.

Deşi exantemul este de obicei generalizat pe întreaga scarlatină și tratament articular a corpului, exceptând faţa, totuşi se constată că în anumite regiuni el este mai intens, mai ales la rădăcina extremităţilor, în regiunile axilare, scarlatină și tratament articular şi la nivelul centurii, fiind în general mai accentuat în zonele de flexie decât cele în extensie.

Uneori pe regiunea dorsală şi în părţile mai declive ale corpului, exantemul este cianotic. Un caracter important al exantemului scarlatinos este intensitatea lui simetrică. Acest fapt nu se petrece în rujeolă.

Examinat în imediata apropiere, vom constata caracterele esenţiale ale acestui exantem. Astfel, el este format din nenumărate papule mici, cât o gămălie de ac, fiecare papulă fiind înconjurată de o mică zonă congestivă; aceste zone hiperemice confluează între ele şi dau roşeaţa difuză a exantemului aspect de eritem punctat. Papulele se pot pune în evidenţă mai bine exercitând  o uşoară presiune cu o lamă de sticlă pe tegumentele cu exantem. La palparea acestuia, pielea ne apare rugoasă.

Meniu cont utilizator

În partea de flexie a articulaţiilor mari, exantemul se aşează sub formă de linii, de-a lungul plicilor respective şi uneori aici are un uşor caracter hemoragic. Această dispoziţie liniară a exantemului se constată mai ales la nivelul plicilor de la articulaţia cotului, fenomen care este cunoscut sub denumirea de semnul Pastia.

Acest semn se poate constata şi în alte regiuni ale corpului, în special în regiunea poplitee, uneori scarlatină și tratament articular regiunea inghinală.

Articol de Dr.

Când există, acest semn are importanţă diagnostică; în cazurile uşoare de scarlatină el poate lipsi. Semnul Pastia din scarlatina Exercitând o presiune cu mâna sau cu spatula pe pielea cu exantem, regiunea comprimată apare de culoare alb — gălbuie, uneori de nuanţă net icterică, nuanţă care se menţine câteva momente şi după suprimarea presiunii.

Această nuanţă icterică a tegumentelor este dată de o bilirubinemie uşor crescută, atribuită, fie unei insuficienţe hepatice, fie unei hemolize crescute.

Dacă tragem cu unghia o dungă la nivelul exantemului, apare o dungă roşie, mărginită de două linii albe, constituind semnul Borsieri.

artroza articulațiilor mici ale simptomelor piciorului modul de tratare a articulațiilor cartilaginoase

În scarlatină, ca şi în alte boli infecţioase, există o fragilitate vasculară importantă, în special în cazurile toxice, ceea ce se poate manifesta prin mici pete hemoragice pe tegumente sau prin predispoziţia de a face hemoragii la locurile traumatizate. Dacă se vitaminele vătămărilor articulare o ciupitură la nivelul pielii, se produce o hemoragie locală. Uneori apar hemoragii la nivelul regiunilor comprimate de haine: în regiunile axilare, la nivelul centurii sau în regiunile declive ale corpului.

scarlatină și tratament articular